Feb 06

Din adâncul pământului în înaltul cerului


Printre atâtea frământări, ordonanțe și proteste, mi-au scăpat numirile politice din ultima vreme, printre care și știrea asta:

Consiliul de Administrație al TAROM a decis joi numirea lui Eugen Davidoiu în funcția de director general al companiei, după ce mandatul directorului general interimar Dan Plaveti s-a încheiat de drept. (sursa)

Și cum sunt sensibil la acest subiect, am zis să văd cine este cel cu o vastă experiență managerială care va ridica compania TAROM dincolo de nori! Prima informație e că, înainte de a fi numit aici, domnul Davidoiu e șomer din 2016, după ce a fost dat afară din funcția de director la Electrica Serv (2013-2016). De ce? Ceva conflict de interese spun unii, victima tehnocraților spun alții.

Dacă mergem în trecut, găsim că în perioada 2007-2009 Eugen Davidoiu a condus Societatea Nationala a Lignitului Oltenia (numit în timpul guvernului Tăriceanu), unde a fost cercetat pentru ceva contracte dubioase cu creanțe. În cele din urmă, dosarul a fost închis. Ceva legat de faptul că prejudiciul nu mai exista.

După 2009 este numit  consilier în cadrul Ministerului Economiei pentru câteva luni, apoi șeful Serviciului achiziții de la Senat,  director operațional la Transelectrica(2012) , director de operațiuni la SC Electrocentrale Grup București (2013) iar după două luni director la Electrica Serv București. După câteva luni de refacere, aterizează și la TAROM.

Într-adevăr, un CV impresionant de manager la societăți de stat. Inițial în subteran (SNLO), câțiva pași la suprafață și, în cele din urmă, în văzduh. Ca să parafrazez pe cineva, păcat că TAROM se va prăbuși, în ritmul în care este condus, din înaltul cerului în adâncul pământului.

Mai ales că printre oamenii care iau acolo decizii încă există persoane agramate și misogine ce gândesc în secolul trecut și care le spun angajatelor că sunt “întreținute de investitori strategici”. Exact cum ați citit! (nu e de competența mea să îi dau numele cercopitecului, dar se poate intui ușor)

P.S. Eu îi doresc succes omului, sper că va lua avionul de aripi doar deciziile corecte pentru companie și lucrurile vor merge în direcția corectă. Altfel, încet, le pleacă toți oamenii bine pregătiți,

Feb 03

De ce am protestat


Înainte de toate aș vrea să citiți ce a scris Răzvan.

Pentru că românii sunt împărțiți în două tabere, pentru că spațiul public este plin de informări și dezinformări din ambele părți, pentru că inclusiv mama mea (care nu a votat cu PSD) nu înțelege de ce am fost în stradă*, simt nevoia să aștern câteva cuvinte.

Nu am ieșit în stradă împotriva unui partid sau a unui guvern constituit în mod legitim!

Nu am ieșit să strig împotriva tuturor membrilor unui partid aflat la guvernare. Ar fi și culmea! Am cunoștințe, amici, prieteni (admirabili) care simpatizează cu ideile partidului aflat la guvernare!

Nu am fost în stradă pentru că sunt de acord cu vreun partid din opoziție!

Am ieșit pentru că unii oameni aflați în acest moment la conducere consideră țara feuda lor. Consideră că pot face orice fără ca cineva să poată spune ceva. Suntem la conducere, aleși democratic, așa că ciocul mic! Facem ce vrem!

Da, probabil codul de procedură penală trebuie modificat. Dar nu peste noapte, ca hoții care intră atunci când dormi sau nu ești acasă. Cu două zile în urmă spuneau că vor pregăti o lege care să intre Parlament. La fel și în campania electorală susținea domnul Dragnea când s-a pus problema scoaterii unei ordonanțe de către guvernul anterior (căutați pe net filmulețele iubitului vostru conducător Dragnea, dacă nu mă credeți).

Dar au făcut-o pentru ei și oamenii lor din teritoriu. Rapid și fără nicio dezbatere.

Am ieșit împotriva măsurilor abuzive, împotriva ipocriților ajunși să ne conducă vremelnic! 

Am ieșit pentru că vreau măsuri concrete în sistemul ăsta nenorocit de învățământ, vreau ca ai mei copii să nu-și pună peste 20 de ani întrebarea: De ce nu am plecat?

Pentru că pot și vreau! Pentru că nimeni nu mi-a spus să o fac!

 

  • Bine că nu ai ieșit când ți-au micșorat salariul, dar ieși acum, împotriva celor care ți l-au mărit!
  • Am ieșit și atunci (i-am înjurat și criticat peste tot, îi critic și acum pentru bătaia de joc la care ne-au supus, pentru a fura acoliții lor mai mult), ies și acum, voi ieși atunci când simt că ar trebui să îmi fie auzită vocea!

Jan 12

Ipocrizie


Când un ales local/județean sau orice alt fel de conducător ales sau numit ne spune ce bine se circulă cu mijloacele de transport în comun, dar el are sub fund o mașină de serviciu, nu este decât unul căruia îi place să se audă.

Atât ei cât și unele neveste, iubite, amante, precum și copii ai acestora, beneficiază de transport privat pe bani publici (nu transport public), dar dau lecții de circulat pe drumurile publice muritorilor de rând. Sau ne spun cât efort s-a făcut pentru întreținerea drumurilor, asfaltarea, deszăpezirea acestora.

Ipocrizie la maxim.

Sep 21

Homeschooling-școală publică


Legat de disputa homeschooling-școală publică/privată am să spun doar atât: fiica mea merge la o școală de stat. În cea mai mare parte stă până la 12-13, atât cât țin orele. Dar se roagă de noi să o lăsăm și la after school, să stea mai mult cu colegii. Și e cea mai fericită atunci când rămâne până la ora 16. Chiar dacă, atunci când ajunge acasă, continuăm cu teme neterminate.

Da, ar fi foarte bine să fie maxim 25 elevi într-o clasă, nu 30-33, dar ideea e că are nevoie de socializare, de joacă cu ceilalți copii. Altfel o să ajungă la 14 -15 ani și o să fie un inadaptat social. Trecând peste costurile care le implică homeschooling-ul.

Sep 20

Sunt un ilegalist!


Gata! M-ați prins! Am făcut o ilegalitate. Am circulat cu UBER. Da, cu serviciul de transport “ilegal” vânat de toți polițiștii clujeni, ca misiune principală de serviciu. Știți ce e nasol? Că a fost chiar bine. Și o să-l mai folosesc atunci când am ocazia. Unul dintre șoferi era începător în meseria asta și nu știa procedurile ca la carte (ca și noi, de altfel), dar foarte amabil. Mașinile ok, curate, nu puțeau a transpirație sau țigări. Și nici n-au încercat să mă ducă pe căi ocolite pentru a umfla cursa. De altfel, nici peste taximetriști care să-mi displacă profund nu am dat de multe ori. Pot să spun că am avut experiențe mai puțin plăcute doar în gara și aeroportul Cluj, precum și în București de vreo două ori. Rotunjitul în sus, fără să se obosească să dea rest, nu se pune, că e la ordinea zilei.

Așa că acum puteți sări pe mine că încurajez transportul ilegal de persoane. Aștept reproșuri, în special, de la:

– cei care nu au dat șpagă să își facă ITP-ul,

– cei care nu au depășit niciodată viteza legală,

– cei care n-au încercat niciodată să dea șpagă polițistului,

– cei care nu au parcat pe trotuar sau acolo unde este interzis,

– taximetriști care nu au încercat să fenteze legislația și nu și-au cumpărat autorizația, care stau doar în standuri amenajate sau care nu opresc în mijlocul străzii să-și lase clienții,

– cei care nu au pe site-ul lor reclame de la firme certate cu legea,

– cei care nu au mers niciodată cu ocazia (ia-mă, nene!) și n-au dat bani șoferului pentru asta sau nu au circulat cu trenul/autobuzul fără bilet.

Am luat mașină de ocazie în studenție, am mers cu nașu (s-a întâmplat cred că de două ori), am circulat și cu rechinii până la Turda, iar acum am folosit UBER. Așa că aveți motive să faceți pe sfinții și să aruncați cu pietre.

P.S. Îi înțeleg  pe taximetriști, dar decât acest război surd cu “ba pe-a mă-tii!”, mai bine ar face cumva și ar elimina nesimțiții din rândul lor, serviciile, atitudinea și cu siguranță ar câștiga în acest fel.

P.S.2 Nu am văzut să fie așa porniți polițiștii și împotriva firmelor de transport care au furat trasee și au circulat ilegal ani la rândul. Alis vă spune ceva?

Sep 01

Parlez-vous français?


Nu circul foarte des cu transportul în comun. Deh, îmi permit să merg cu limuzina, Uber, Taxi sau Pony. Zilele trecute am mers cu un autobuz. Era unul dintre cele cumpărate/primite de la francezi, după ce au circulat la ei o vreme. Au început să apară prin oraș din vremea în care eram student, dacă nu mă înșel. Atâta timp cât merg bine, e în regulă.

Ideea e că peste tot, în autobuz, scrie în franceză. Doar în franceză.

20160831_114400

 

Oare cât de greu e să faci câteva zeci de stickere (abțibilduri, autocolante) și să le lipești peste cele existente, dacă e foarte dificil să le dezlipești pe cele din fabrică? Oamenii care circulă nu ar trebui să fie informați că anumite locuri sunt pentru gravide și persoanele în vârstă, că altele sunt pentru persoane cu dizabilități? Că un geam se deschide/sparge într-un anumit mod în caz de urgență?

Dragă oameni din CTP, am să vă fac o ofertă: vă traduc eu abțibildurile existente în franceză. Gratis. În limba rusă.

P.S. Iarăși o să se abată asupra mea câteva reproșuri.

Aug 30

Taximetrist și austriac


Poc! Bang! Un sunet de tablă pe tablă s-a auzit în stradă.

Un taximetru și o un van verde-militar cu număr de Austria s-au atins puțin. Austriacul, atent la harta de 2 pe 2 metri din mâna nevestei, a schimbat puțin direcția și a zgâriat puțin mașina făcută la Pitești cu ani buni în urmă.

– Tu nu te uiți pe unde mergi, bă!

– Sorry!

– Ce sorry? Că e lovită! Am sunat la poliție deja. Tu nu vezi?

– …..

– Dă money și gata. Go! Fiecare în treaba lui.

– How match?

– Nu știu. Să vedem…

Austriacul scoate o hârtie portocalie și i-o dă. Taximetristul ia o cârpă, o udă cu apă dintr-o sticlă de 2 litri din portbagaj, își șterge Loganul. Apoi trece și la mașina austriacului. De banii aia poate să îl trimită și la SPA.

N-a avut loc niciun incident.

Aug 17

Sunt un nesimțit!


După o alergătură de câteva ore și 270 km, am ajuns și eu la un anumit meci de tenis din frumoasa noastră urbe. Ca o paranteză, pe prunci nu-i interesează că tu vrei să ajungi undeva și se îmbolnăvesc subit. Cum nu eram tocmai în Cluj, am alergat puțin pentru a ajunge cu el la medic, după care l-am dus înapoi, doar trebuie să se bucure de vacanță la bunici. Iar apoi încă un drum pentru a vedea meciurile de tenis.

Începuse deja al doilea meci al zilei și am intrat în sală într-una dintre pauzele în care ți se permite accesul. Locul meu, ocupat. Mă uit în stânga și dreapta, doar trebuia să mă așez undeva în cele 20 de secunde rămase. Dau să mă așez pe scari și o cunoștință îmi arată că pot să stau imediat după locul ei. Pe scaun, niște geci. Crezusem că sunt ale ei. Le dau un pic în spate și mă așez pe dunga scaunului, până ce se va opri jocul și voi reuși să mă fac comod, când aud din spate:

– Ce te așezi așa? Nu vezi că sunt haine?

Îmi cer scuze! Nu știam că sunt ale dvs., zic eu încurcat, neștiind că locurile din fața lor sunt considerate umerașe pentru ei.

Continuă, însă, în același mod, dar chiar nu aveam chef de dat explicații unei mari personalități.

-Ce nesimțit!, o mai aud pe domnișoara de lângă el, dar mă uit deja la tenis.

Da, sunt un nesimțit ce nu-și pune pune, însă, picioarele pe spătarul locului din față. În schimb, ea…

2016-02-07 18.28.30

 

 

Aug 05

Nesimțirea la rang de artă


Ai o problemă personală, suni la corporație și te învoiești câteva ore. Nimeni nu e absurd. Durează problema mai mult? Îți iei o zi de concediu, din cele n zile de concediu de odihnă. Așa ar fi normal și asta fac oamenii cu bun simț.

Există o categorie care gândește altfel. De ce mama naibii să îmi sacrific zilele de concediu în care aș putea să stau cu burta la soare la Băile Figa? Aplicăm planul B. Șefu, știți…aaa, nu mă simt prea bine, o să merg la medic. Și își trântește o săptămână de medical. Sau te-a certat șeful, pentru că ai făcut prostii și ți-e frică că o să te sancționeze a doua zi. Un mic medical, că poate i se face milă de mine sau uită până mă întorc.

Dar știi când arăți că nu te duce capul deloc? Sau că și se rupe de ceilalți colegi? Când apari la muncă, a doua zi după concediul medical, cu brățara de intrare de la ștrandul din Felix sau de la concertul ce a avut loc cu o seară înainte.

(Întâmplare reală, povestită de către un amic în urmă cu vreo doi ani. Mi-am amintit de ea acum, că e festivalul în sat.)

 

Jul 29

Una cu gaze


Se trezesc băieții de la gaze (E.on Energie e aici) să schimbe regulatorul de la intrarea în imobil. Într-adevăr, cred că cel care era înainte a fost pus imediat după al doilea război mondial. Se pune unul nou, frumos, tot dragul să te uiți la el.

Și mă pun să îmi fac cartofi. Prăjiți. După jumătate de oră încă se fierbeau. Încet de tot. La sfârșit am scos o mămăligă făcută din cartofi. Cred că și dacă îi făceam cu bricheta inscripționată Băsescu președinte se terminau mai repede. Mă aprind mai ceva ca flacăra de la aragaz, le scriu rapid un mail. Foarte prompți, îmi răspund la mail și îmi indică un număr de telefon. Sun, într-un minut mi se răspunde și în maxim jumătate de oră echipa e acasă. Nota 10 pentru asta!

Și se apucă de măsurat presiunea. Știți, a trebuit să schimbăm toate regulatoarele și sunt reglate automat la cât impun normele europene (Pfoai, ce îmi place asta, de fiecare dată când o aud!). Presiunea maximă este 20. la dumneavoastră este 23, deci sunteți chiar peste maximul stabilit. Să vedeți la alții, care au aparate de gătit mai vechi, cum merge! O grămadă de lume ne-a sesizat după ce le-am schimbat. Dar nu prea avem ce face.

Acum doar sper că nu o să diminueze debitul, dacă e prea mare la mine. Și la iarnă, când presiunea este mult mai mică, o să mă încălzesc la bricheta cu Băsescu președinte ce tocmai am găsit-o aruncată într-un sertar ieri.