Dec 05

Lași bacșiș dacă…?


E o lege nescrisă că trebuie să lași un bacșiș ospătarului, barmanului, frizerului, coafezei, taximetristului, cosmeticianei, băiatului de la spălătoria auto și altor categorii de angajați care îmi scapă acum. Se spune că ar trebui să lași minin 10%  dar fiecare lasă atât cât crede, în funcție de gradul de mulțumire pentru serviciile prestate.

Ești mulțumit că te-a tuns bine, te gândești că o să revii la același frizer, îi lași ceva în plus. Ți-a plăcut cum te-a servit ospătarul, ți-a plăcut  mâncarea, lași în plus peste nota de consum pentru a te asigura, în același timp, că vei fi tratat la fel și data viitoare.

Cu siguranță nu voi lăsa nici un sfanț în plus dacă ospătărița se comportă ca atare.

Dar nu despre cât și cui lași vreau să dezbat aici. Nedumerirea mea este alta.

Dacă frizerul/coafeza/manichiurista este în același timp proprietarul afacerii? În ultimul timp frizerul/coafeza nu mai este un simplu angajat ci este managerul propriei afaceri. Plătește eventual o chirie pe spațiu și după ce își achită aferente rămâne cu restul de bani. În acest caz lași bacșiș pentru că el/ea își va da oricum silința să fii mulțumit pentru a reveni. Sau dacă cel care te servește în bar este patronul barului (da, am întâlnit de multe ori un astfel de caz). Sau în alte cazuri similare cum se procedează?

*sursa foto

Dec 04

Fiţuicarul


Acest text l-am scris acum mai bine de 3 ani pe un blog cu care m-am jucat timp de câteva săptămâni. Povestea acestei postări? Un băiat din localitatea de baștină care se vroia ziarist și care a avut și ceva imitații de publicații pe care le-a închis din lipsă de inspirație a publicat sub formă de editorial într-o publicație județeană (există și acum și are maxim 5-6 articole pe zi) osanale la adresa unui politician. Comentatorii l-au taxat, discuțiile purtându-se și în altă direcție; omul fusese acuzat că a furat poeziile unui prieten de-al său ce se sinucise. În editorialul din următoarea săptămână s-a apărat de aceste acuzații iar în al treilea încearcă să facă un pamflet la adresa unuia dintre comentatori.

De ce îl reiau? Pentru că se întâmplă zilnic în presă și online. În loc să-și vadă de scris unii poartă războaie inutile.

Un fiţuicar anonim işi găseşte timp să scrie editoriale, bineînţeles, intr-o fiţuică, o fiţuică online.
Declarat colaborator al “publicaţiei” scrie și el ce poate: prima dată pupă în fund pe cineva căruia trebuie să îi plătească pentru spaţiul oferit tarabei de ziare dată pe un spațiu verde, în al doilea “editorial” se apără de comentatorii care l-au luat la mişto,  iar în al treilea atacă pe cineva, cel puţin aşa dă impresia pentru că inşiruie tot felul de adjective sinonime.

Acuzat de plagiat de către comentatorii articolului respectiv el se apără ca nu e așa, că el e doar un om de bine care de fapt l-a și ajutat pe sinucigaș, nici vorbă de furat poeziile. Chiar spune că cel care l-a acuzat de plagiat acum este târât prin instanțe, că o comisie a dovedit ca nu a plagiat bla, bla, bla… atât cât poate exprima si el. El a furat, nu a plagiat. I-a luat textele omului care tocmai murise și a trecut numele lui pe volum. Și când colo, ce să vezi !? Chiar primul editorial în care laudă si pupă în dos nu se poate abține de la metehnele sale și copiază ba de pe bloguri, ba din reviste.
Pe când scria la o publicatie reală, nu era in stare să scrie articolele corect, fiind corectate de catre redactori. Atât putea el, dar lor le era milă căci era un băiat sărac, muncitor într-adevăr, dar fără talent.

Cerșește milă, i se dă și apoi mușcă, mușcă cu sete pentru că acum poate, el scrie editoriale.
Și ca un făcut revine cu un al treilea editorial după aproape 2 săptamani (cele 10 randuri necesită foarte multă munca si poate e si perioada concediilor) în care, se pare, atacă pe cineva care a îndraznit sa îi critice frazele furăcioase. Dar, din câte observ eu, este o autocaracterizare (știm că se poartă in lumea literară). I s-a dat pixul (pardon tastatura) în mana si dă! Încă de mic se refugiază in reviste cu femei goale, fugind prin podurile Casei  se gândeste că într-o bună zi ar putea și el scrie ceva, ceva asemănător comentariilor ce insoțesc pozele deocheate. El spune ca „il citea” pe Van Gogh, dar cine să il creadă; exact il citea pe Van Gogh :)
El nu reușește să se refugieze decât în poemele prietenului sinucigaș pe care și le insușește.
Inadaptat. Netalentat. Frustrat. Murdar. Se hrănește din sângele pe care îl suge de la cei care l-au hranit. Mușcă. Suge. Bea…alcool să uite coșmarurile! Comentează și atacă.

 

 

 

Dec 03

Fotografii mobile


Imagini surprinse cu mobilul din dotare, ce are o cameră de 5mp. Unele dintre ele sunt făcute în HDR așa cum m-am priceput.

Dec 02

Iarnă nebună


“Ce nebună-i iarna asta!” , îmi zice Mara

Oare i-a fost frig în timp ce mergeam dimineaţa spre grădiniţă? Trebuia să îi pun fularul la gură să nu inspire aerul rece? Şi mi-a zis să mergem cu maşina dar am zis că facem mai mult cu maşina decât pe jos. Oare nu e destul de cald în casă şi îi e frig”

“De ce, tati?” o întreb.

 

“Pentru că nu mai vine zăpada asta odată!”

Dialogul acesta l-am avut cu fiica mea intr-una din serile trecute, pe când încercam să o adorm. O fetiţă de 4 ani vede cu totul altfel “problemele” decât un adult ce a uitat bucuria copilăriei.

Mda, gândesc cu totul altfel ca atunci când eram şi eu ca ea.

Noi, cei mari, am uitat să ne bucurăm de zăpadă. Am uitat că atunci când eram mici stateam cu nasul în geam aşteptând să ningă cât mai mult pentru a ieşi la sanie. Cum uitam să mai intrăm în casă aşteptând pâna ieşea bunica după noi ameninţând că ne spune mamei. Eram uzi la picioare şi în fund dar asta conta mai puţin. Ne bucuram.

Acum doar la gândul ca va veni zăpadă avem coşmaruri: o sa se faca gheaţă pe stradă, nu o să mai putem merge cu maşina, o să alunecăm pe trotuare, iarăşi nu vor curăţa ăştia străzile la timp, când o se topească o să curgă puţină apă prin acoperiş (deh, meseriaşii din ziua de azi), că…

Acum, după ani buni, privim altfel lucrurile. Am uitat cum e să te bucuri de bălţile din parc, de zăpada de pe trotuare, de derdeluşul din spatele casei bunicii, de dovleacul copt ce ne aştepta în cuptorul sobei, de…

Dec 01

Iubesc România pentru…


Iubesc România pentru că aici sunt copiii și soția mea, pentru că aici “i-am întâlnit”, pentru că aici sunt părinții și fratele meu, aici sunt toți prietenii mei,  pentru că aici sunt amintirile mele, aici au fost bunicii mei și copilăria mea plină de bucurii.
Iubesc România pentru că aici sunt cei cărora le pasă de mine.
Atât!
Pentru toate celelalte, NU!

Dec 01

Reduceri de 1 decembrie


Că tot e perioada reducerilor de sărbători sau ar trebui să fie, marile magazine afişează “megareduceri”!

Înţeleg că dă bine prin magazin să scrie mare REDUCERI, dar să pui ditamai panoul pentru o reducere de câţiva bănuţi e putin penibil. Probabil că nu înţeleg eu  strategiile astea publicitare.

Tot ca strategie de marketing, în acelaşi Real plăteşti mai mult decât scrie pe etichetă. Exemplu? O caserolă cu coacăze care erau “reduse” la 4.99 lei s-a plătit la casă 9,99 lei. Da, o mică eroare uitând probabil să ia eticheta iniţială.

Nov 30

Minunate sărbători!


Perioada sărbătorilor de iarnă şi implicit luna decembrie ar trebui să fie una dintre cele mai frumoase din an: lumea aşteptând Craciunul şi Anul Nou, veselie, bucurie, cântece şi colinde, cadouri etc.

Pe naiba! Am vrea noi să fie aşa frumos! ;) Este una dintre cele mai stresante şi aglomerate perioade. Oameni alergând, îmbrâncindu-se, aglomeraţie în trafic,  oameni stresaţi care te stresează şi pe tine, termene limită la muncă, situaţii financiare, alte situaţii, prognoze, obiective îndeplinite sau nu…(şi mai adăugaţi ce doriţi)

Şi când crezi că s-a terminat dupa 8-9 ore de muncă şi nervi, ajungi acasă si apar altele:

Lui X nu i-am luat nimic de Moş Nicolae şi trebuie să mergem în Molus să cumpăram!,

Mai avem de cumpărat cadouri pentru Vasi si Ion pentru Crăciun!, 

Lui Gigel ce îi cumparam?,

Când cumpărăm bradul de Craciun?

Oare ce prăjitură să fac pentru Crăciun?

Mai este o lună şi încă nu ştim unde mergem de Revelion!!!! (chiar aşa, o să dorm şi anul acesta?)

Oare se poate să ne luăm concediu de toate problemele întreaga lună decembrie, eventual şi jumătate din noiembrie? Concediu de orice înseamnă nervi în plus.

Nov 29

Nelămuriri


În anul 2009 domnul ministru Pogea publica Ordonanţa de urgenţă nr. 34 “cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale”. Această Ordonanţă este valabilă şi în ziua de azi, a fost completată în fiecare an prin alte OUG şi Ordine ale MF.

Ce nu înţeleg eu, şi de mai bine de 2 ani n-am găsit pe nimeni să-mi explice sunt următoarele articole:

ART. 36 (1) Plata facturilor reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau a lucrãrilor efectuate se realizeazã de cãtre instituţiile publice în perioada 24-31 a fiecãrei luni.

 

 

Art 1 alin (1) Instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, au obligaţia de a-şi prognoza decadal plãţile care urmeazã a fi dispuse din conturi deschise la unitãţile Trezoreriei Statului (Ordin 2281/2009 pentru aplicarea prevederilor OUG 34/2009)

Şi acum nelămuririle mele:

1. Cu ce ajută şi pe cine că plăţile unei instituţii publice se face, în fiecare lună, doar în perioada 24-31 a lunii? Aglomerăm pe toată lumea, inclusiv pe cei din Trezorerie, pentru ce? E o nebunie în zilele când se fac plăţile pentru că cineva a considerat că ajung maxim 5-6 zile pentru a face plăţile ce se făceau pe tot parcursul lunii

2. Ce se rezolvă dacă plăţile sunt prognozate? Care e şmecheria? Se cheltuieşte cumva mai puţin? De ce trebuie să faci prognoze pe decade, să le trimiţi trezoreriilor iar apoi să le şi justifici, în cazul în care faci mai puţin decât ai crezut că faci?

Aştept să mă lămurească cineva. Mulţumesc!

Nov 28

Ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar


În Cluj-Napoca va fi reintrodusă, probabil, măsura de ridicare a vehiculelor staţionate neregulamentar. Dacă e să ţinem cont de compoziţia consiliului local nu cred că va fi o problemă aprobarea acesteia

Această măsură va fi discutată  în şedinţa consiliului local din data de 29.11.2011. După aprobare va fi trimisă Prefecturii, iar după validarea acesteia va fi aplicabilă.

PS: dacă e să mă întrebaţi pe mine, sunt de acord cu blocarea/ridicarea celor care parchează ca pe feuda proprie: pe trotuare, pe piste de biciclete, în faţa intrărilor în curţi blocând accesul etc

 

Nov 28

Criterii de performanţă


Exista societăţi, companii, regii în subordinea statului în care se impune un target, anumite criterii de performanţă. La sfârşitul anului se trage linie şi se analizează. Ce se întâmplă atunci când nu sunt atinse obiectivele? Depinde de fiecare companie în parte: se iau măsuri pentru anul următor, se analizează unde s-a greşit, care au fost cauzele, eventual se “penalizează” persoanele din conducere sau se scade nivelul targetului pentru anul urmator dacă au fost cauze independente de companie. Aşa credem noi că ar trebui să fie!

Cum să  spunem noi la sfărşit de an că nu ne-am atins obiectivele propuse sau impuse? Mai este o lună şi vedem că nu avem nici o şansă să le atingem şi le modificăm, in jos, din tastatură. Că doar nu dă bine la sfârşitul anului sa spunem că suntem pe minus faţă de ce ne-am propus, aşa că luam pixul, le diminuăm şi totul pare ok.

Nu este treaba mea, dar poate ar trebui să dea de gândit unora de ce au plecat atâtea companii aeriene de pe Aeroport. Da, criza este cea mai uşoară scuză. Dar când tu măreşti taxele în condiţii de criză pe un aeroport pe care este ceaţă 3-4 luni….Hmmm! Eu cred că au şi companiile partea lor de dreptate când spun ce spun.

Nu sunt specialist dar poate se gândeşte cineva îndreptăţit la anumite lucruri.